Întrbare de baraj

Te-ai întrebat vreodată de ce exiști? Am observat că în societatea aceasta secularizată în care trăim întrebările existențialiste nu-și mai au locul. Mintea persoanelor este atât de îmbibată cu materialismul promovat pe toate gardurile, încât nimeni nu se mai întreabă de ce există.
Citind o carte de istorie, am putut remarca faptul că în secolele trecute, chiar dacă lumea era în plină ascensiune, chiar dacă viața era grea pentru unii, chiar dacă societatea era ierarhizată la fel ca și acuma, doar că era la un nivel mai scăzut, lumea era preocupată de motivul existenței ei. Azi, când mândria societății sunt orașele care nu se mai termină și industria care „îmbodobește” aceste „minuni” ale lumii, când lumea este în continuă alergare, dar nu știe după ce aleargă, azi când dorința cetățenilor este să câștige la bingo și să apară la televizor, în aceste timpuri, întrebarea „de ce exist” nu își are rostul.
Dar ce anume își are rostul în ziua de azi? Ce anume merită luat în considerare? Unii pretind că trebuie să devii sportiv ca să ai success în viață, alții că trebuie să devii actor, sau cântăreț sau moderator de televiuziune. Oricine ar pretinde aceasta, de fapt, leagă succesul cu banul. Lumea noastră tinde să se îndobitocească. Programele scolare sunt de așa natură încât după ce ai terminat 12 ani de școală iți dai seama că știi să scrii și să citești. În Evul Mediu, lumea era incultă, pentru că prea puțin aveau acces la școală iar învățământul era basic. Curios lucru este că persoanele care făceau acea școală bazică au ajuns nume sonore în istorie. Și mai ciudat este că unii au fost adevărați genii. Mă întreb de ce azi nu mai există genii? Mă întreb de ce azi termini 12 ani de școală și ești la fel de analfabet cum erai când ai intrat în școală?
Cei care cred în conspirații spun că îndobitocirea populației globului se datorează societăților secrete care dețin mrejele lumii. Alții pretind că este un fenomen care apare odată cu dezvoltarea tehnologiei. Eu aș spune că motivul pentru care lumea este din ce în ce mai incultă, este lipsa de responsabilitate din partea persoanelor și lăcomia.
Dacă în trecut se asculta muzica orchestrală, dacă în trecut lumea mergea la spectacole îmbrăcate de biserică, dacă în trecut lumea avea respect pentru frumos și pentru maniere, astăzi totul este pe dos. Lumea ascultă ritmurile senzuale prestate de MTV, se îmbracă, sau mai bine zis se dezbracă, cu cât ești mai zdrențăros sau mai goală cu atât ești mai „cool”, iar nu în ultimul rând astăzi respectul este o relicvă greu de găsit la cineva. În timp ce societatea renașterii promova tot mai mult educația și cultura, societatea postmodernă promovează ignoranța și senzualitatea.
Poate că te întrebi ce legătură au toate astea cu întrebarea „de ce exist”? Este o legătură între noi, cei de azi, și ei, cei de atunci. Atât lor cât și nouă ne lipsește câte ceva. Ceva care nu putem spune că predecesorii noștrii nu au avut. Societatea clasică a avut parte de o cultură înfloritoare și de bogăție, dar urmașii, societatea medievală a dat uitării tot și s-a cufundat într-un întuneric dens. Bineînțeles că a fost o renaștere și o revenire și mai puternică, dar postmodernismul se pare că uită și astfel renașterea devine zadarnică dacă ne întoarcem înapoi in Evul Mediu Postmodern.
Renașterea umanității a fost posibilă datorită faptului că lumea a început să se întrebe de ce exist. Lumea ajunsă la saturație era goală în interiorul ei și căuta disperată un raspuns satisfăcător la această întrebare și nu mai putea accepta ce îi spuneau alții să facă. Dacă azi societatea îți oferă niște standarde care nu satisfac așteptările tale, dacă azi ți se spune sa te dezbraci când tu trebuie sa fi îmbracat, dacă azi ți se spune că rostul tău în viață sunt banii, faima și puterea, pune-ți întrebarea „Eu de ce exist în lumea asta”?